Aristocratia gusturilor noastre

Suntem aristocratii gusturilor noastre, a propriilor idei si a deciziilor in amenajarea spatiilor din caminul nostru. Termenul de covor ma duce cu gandul la razboiul de tesut, la bunici, la amintirile copilariei. Cu toate acestea la tara nu aveam posibilitatea de a ne bucura de covoare de baie asa cum o putem face acum. Maniera in care iti stimuleaza simturile si te ajuta sa te incarci de energie prin relaxare e de-a dreptul magnifica. Te face sa simti apartenenta confortului si-a evolutiei dar in acelasi timp sa nu uiti firescul situatiei.

Din punct de vedere comportamental aceste covoare de baie au un rol functional confirmat de toti. Esenta unui lucru sta in capacitatea lui de a genera constanta in folosire si de a genera mai multe functii cu valori reale. Pe langa aceasta calitate, stilizarea are si ea un loc important in decizia de achizitionare a unui astfel de produs. Aristocratia gusturilor noastre nu se rezuma doar la calitate, modele, preferinte sau culoare ci si la putinta de a da stralucire unui spatiu mai putin “aristocrat”. In alegerea achizitionarii unor covoare de baie stau la baza mai multe informatii si nevoi. Daca alegem sa folosim covoare cu dimensiuni mai reduse decat suprafata noastra libera trebuia sa avem in vedere ca o culoare constrastanta  ar putea accentua o discontinuitate a pardoselii. Asemanatoare este si folosirea a doua sau mai multe covoare care nu se armonizeaza in colorit.

Cu totii ne aflam sub influenta istoriei, a traditiei, a experientelor insa e natural sa ne ghidam dupa simtul estetic si functional dictat de fiecare in parte. Cu totii suntem aristocratii civilizatiei si cumva, puterea dominatoare a ideii se regaseste in jurul nostru peste tot. Vorbind in termini generici ne deghizam dupa aparente, insa bizuindu-ne pe concret putem lua decizii deschise aducatoare de schimbari.

Blocul-o casa mai mare

Am fost in vizita la o prietena, care locuieste cu chirie intr-un apartament nou din Bucuresti. Cu nimic nu se compara confortul si spatiul locuintei sale. E mare, luminos, intr-o zona rezidentiala si cu toate nebuniile puse la punct. Recunosc, mi-a placut la nebunie.

Dar, ce sa vezi. Nu puteai sa faci un pas, ca te auzeau vecinii. Te uitai la tv, stia toata lumea la ce te uiti; te duceai la baie, stia toata lumea ce faci; faceai o treaba cu sotia, auzea toata lumea ce faci. Oricum te invarteai, nu scapai neauzit. Deja, de la impresionata, am devenit oripilata. Si-n stanga, si-n dreapta, si sus, si jos auzeai absolut tot, asa cum si ei auzeau de la tine. Nu vreau sa imi imaginez cum reactioneaza blocul ala la un cutremur mai mare. Nici nu te gandesti prea mult. Sari direct pe geam, ca la lift n-ai nicio sansa. Nu reusesc sa-mi dau seama ce a fost in mintea  constructorilor cand au hotarat sa ridice o astfel de cladire. E o porcarie! Zici ca stai intr-o cutie de chibrituri:)). Acolo nu mai ai nevoie de barfitoarea scarii. Toti sunt familiarizati cu discutiile celorlalti, fara sa-si doreasca macar. Oricum, este sub orice critica. Eu, in orice caz, am zis ca nu mai trec pe acolo decat in cazuti urgente.

Facere de bine, f....re de mama

Mai, nu stiu ce inteleg unii prin facere de bine, dar eu cu siguranta o sa ma gandesc de cinspe mii de ori inainte de a mai face ceva. De fiecare data cand am vrut sa fac bine, mi-am luat-o in cap rau de tot. Nu inteleg de ce, dar lumea asta devine din ce in ce mai perversa. Ajuti omul in momentele lui cele mai grele si apoi se face ca nici nu te cunoaste. La urma urmei de ce sa ma mai mire? Asa-s oamenii, nerecunoscatori.

Stai si le intinzi un umar pe care sa planga, ii consiliezi cu orele, ii sfatuiesti, ii ajuti in toate felurile si la sfarsit tot tu cazi de prost, ca omul oricum isi vede de viata lui. Nu de multe ori am patit sa-mi pierd ore intregi din viata ajutandu-i pe altii si, cu ce m-am ales? N-am pretentii sa-mi intoarca ceea ce fac, pentru ca niciodata nu ajut cu gandul asta. Dar, macar sa salute cand ma vede. Mi-ar demonstra ca mai are totusi o urma de bun simt si educatie.

Eu sunt convinsa ca multi au patit-o in viata si multi s-au lecuit acum. E de-ajuns sa incerci o data si nu iti mai trebuie. Ideea e, ca altruistii de noi, nu ne putem abtine si cand prindem ocazia profitam de ea. Asa sunt oamenii la urma urmei. Niste binefacatori innascuti care nu pot rezista unei astfel de tentatii. Sugestia mea, este sa cantariti momentul foarte bine si sa decideti daca merita cu adevarat. Altfel, riscati sa ramaneti cu un gust amar, nu cu un sentiment de implinire.

Pentru o cauza nobila...

Astazi vin cu o propunere. Sa incercam sa fim mai buni, macar prin actiunile noastre. Este un sentiment atat de placut incat iti insenineaza intreaga zi. Eu am incercat-o si sincer nu regret absolut nimic prin luarea aceastei intiative. In fiecare an imi fac curat printre hainute si incaltaminte. Ceea ce consider ca nu o sa mai port pentru ca s-a demodat ori nu-mi mai vine, le spal, le impaturesc frumos si le fac pachet pentru copiii de la centrele sociale sau chiar pentru cunostintele pe care le consider mai ghinioniste din punctul asta de vedere. Ma asigur ca inca sunt in perfecta stare si le impart cum consider de cuviinta. Nu puteti sa va imaginati cata bucurie incape in ochii unui copil care primeste in dar niste hainute aproape noi. Chiar si jucariile care nu va mai folosesc sau orice obiect de care v-ati “saturat” il puteti oferi cu drag pentru a umple inima cuiva de bucurie.

Daca nu stati nici voi bine la capitolul asta, oferiti o sacosica de alimente unui azil de batrani. Printre dintii aproape disparuti, veti primi o multumire care vine direct din inima. Nu trebuie acum sa va lasati pe voi pentru a face toate astea. Dar, din putinul pe care il avem fiecare, cred ca putem sa oferim si semenilor nostri.

Posibilitatile sunt multe. Fie ca e vorba de hainute, incaltari, alimente, rechizite sau pur si simplu de o vorba de alinare, reusiti sa aduceti macar pentru cateva minute, zambetul pe buzele celor mai nevoiasi ca noi. Asa ca, haideti sa facem putin voluntariat pentru o cauza nobila. Cine stie, poate copiii de astazi, vor fi conducatorii nostri de maine si poate in zilele noastre de batranete, ne vor intoarce binele.