Uneori nu ai nevoie de drum, nu vrei sfaturi , nu vrei exemple .Te-ai
săturat de alţii , te-ai săturat de tine …te duci spre nicaieri în
speranţa de a găsi ceva-ul care să te definească.. Lucrul pe care să
ţi-l însuşeşti , . Asta vrei, de asta pleci …pleci din marea de lume
spre marea singuratate . Nu ai nimci la tine , totul l-ai lăsat pe drum
ori l-ai dat altora . Ai rămas doar tu şi o filă de carte , o filă albă
ce se scrie timid . Sub cerul cu stele tu mergi pribeag , descumpănit ,
în căutarea cevaului ….I-ai abandonat pe cei dragi şi ai renunţat la
gândul de a avea ceea ce îţi doresti.Îţi e ruşine să te mai întorci …
Dar călătoria se sfârşeşte , priveşte în faţa ta imensa mare de
singuratate … intrii în ea , te scalzi , e rece şi bună ..te pierzi ,
devii una cu marea , curge şi respiră prin tine ..dar starea nu stă
mult, te loveşte o epavă a societaţii , a ajuns şi aici
..societatea…simţi mirosul greu de non-valoare iar singurul lucru pe
care îl poţi face este să iesi din apă ..
Ai fost izgonit şi din acest loc , de lucrul pe care îl deteşti cel
mai tare …te cuprinde disperarea şi o dorinţă nebună de a te evapora
..Dar nu poţi, eşti prizonierul trupului…După ani în care ţi-ai plâns
toată neputinţa , un curcubeu apare , porneşte din sufletul tău şi se
termină în altă parte a lumii ….Se termina în inima cuiva…
Se mai merită încă o călătorie ?
