Alexander Fleming

Pe 3 septembrie 1929, Alexander Fleming, un profesor de bacteriologie de la spitalul St. Mary din Londra, se intorcea din vacanta cand a observat ceva ciudat intr-un preparat ce continea bacteria Staphylococcus. In farfurie a observat o zona curata care nu avea niciu spor de bacterie. In acea parte crescuse mucegaiul care parea ca dezvoltase ceva care inhibase dezvoltare bacteriei.

De aici si pana la descoperirea celor mai puternice antibiotice nu a fost decat un pas. Penicilina si interesul pentru dezvoltarea sa si utilizarea pe scara larga din 1929 incolo a devenit principala preocupare a bacteriologilor din lumea intreaga. De abia in al Doilea Razboi Mondial doi oameni de stiinta de la Universitatea Oxford au lucrat la cercetarile lui Fleming si le-au extins. Ernst Chain si Howard Florey au inceput sa lucreze cu penicilina si au produs o pulbere care isi mentine puterea antibacteriana pentru o perioada mare de timp spre deosebire de primele forme care nu mai erau bune dupa ceva vreme.

Productia in masa a penicilinei a inceput in curand, salvand milioane de vieti si pe cei de pe campurile de lupta, raniti si cu infectii grave. In 1945, toti trei cercetatorii au primit premiul Nobel in fiziologie si medicina pentru descoperirile uimitoare, care au dus la descoperirea altor si altor antibiotice la fel de puternice.