Am de toate si nimic, lasa-ma sa dorm un pic

Am o cana verde pe care nu am folosit-o niciodata, Aproape ca are praf de-un deget pe ea si i s-a dus culoarea toata! Am si o perna fara nicio cuta, Ii este dor saraca si noaptea plansul o apuca. Am si un scaun care zace dupa o oarecare greutate dar atat de mult a stat s-astepte incat i s-au strambat picioarele toate. Am si-un vis pe jumatate gol care-si pierde din culoare cand adorm. Dar in ochi spatiul e plin pentru ca oglindirea ta in ei poarta ceva divin. Iar locul din pat sta si el oarecum nesifonat. Dar de-as putea atinge macar vidul ce-l stingi as sti cumva ca lumea din mine te-asteapta sa invingi!