Nichita Stanescu - Leoaica tânara, iubirea


Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Ma pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata, 
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura, 
când mai larg, când mai aproape, 
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni, 
curcubeu taiat în doua, 
si auzul o-ntilni
tocmai lânga ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana, 
la timpla si la barbie, 
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire, 
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene, 
inca-o vreme, 
si-nca-o vreme...