De la Trattorie la restaurant

Cum trăim în epoca vitezei, de multe ori nu mai avem timp să gătim. Venim prea obosiţi de la serviciu şi căutăm rapid o cale simplă de a ne satisface o nevoie  primară, aceea de a mânca. Aşa găsim şi un motiv întemeiat pentru a da o fugă până în oraş şi a alege din mulţimea de restaurante, unul care ni se potriveşte gusturilor şi de ce nu şi buzunarelor noastre.
Am observat de ceva timp, un nou trend. Ca ciupercile după ploaie, aşa au apărut în tot oraşul, Trattoriile. Nu înţeleg fenomenul. Le creşte cumva profitul dacă îşi adaugă acest nume? Până şi bodega de peste drum, şi-a schimbat numele în Trattorie. Sinceră să fiu, prefer denumirea de restaurant, deoarece sună bine şi în română şi în engleză şi în franceză şi sunt destul de sigură că se şi mănâncă mai bine într-un restaurant. Trecând peste acest aspect, să revenim la partea care ne interesează: mâncarea, bineînteles. Sunt locuri în Bucureşti, unde poţi mânca  la un preţ decent o mâncare foarte gustoasă. Felul în care este preparată mâncarea te poate transforma sau nu, într-un client fidel al restaurantului respectiv. Modul în care eşti servit este şi el  extrem de important într-un restaurant. Oamenii vin la restaurant pentru a mânca ceva, dar se întorc de multe ori  pentru modul impecabil în care au fost serviţi. Şi dacă tot vorbim despre modul impecabil în care suntem serviţi, sincer, în ultima vreme, din cauza pasiunii logodnicului meu, am fost foarte des la restaurante chinezeşti. Au apărut de-o vreme destul de multe astfel de localuri, cu preţuri accesibile şi serviciu ireproşabil. Nu ştiu dacă are legătură cu cultura lor sau pur şi simplu este scris în codul lor genetic însa, de fiecare dată când am fost la un restaurant chinezesc in Bucuresti, am fost trataţi ca nişte oaspeţi în casa unor rude de gradul I. Să nu mai vorbesc de mâncare. Cred, de altfel că, nouă, românilor, ne place mâncarea din restaurantele chinezeşti, pentru că ei folosesc multe dintre legumele şi condimentele pe care le folosim şi noi în mod tradiţional, adăugând la reţete mici fineţuri care fac totul extraordinar de delicios. Pe lângă mâncarea aromată, care îţi răsfaţă papilele gustative, au grijă să îţi asigure tot confortul de care ai nevoie pentru a te simţi bine, relaxată, dupa o zi stresantă. Acum în mod sigur ţi-am deschis apetitul, aşa că îţi doresc poftă bună!

Mai cald decât normal

Doar vântul agită lumea când cerul e senin. Aşa trebuie să avem şi sufletul. Nu sunt nori de ploaie în vreme de pace, sunt doar nişte decoraţiuni pe cer. Pornirile vântului sunt pornirile noastre iar nervul lui ne găseşte în letargie. Este mai cald decât normal pentru că şi noi suntem lipsiţi de vervă, de sentiment. În aşteptarea schimbării care nu vine fără iniţiativă, aşteaptă şi soarele cu noi. Etapa unui alt anotimp ne prinde nepregătiţi dar anotimpurile se schimbă indiferent de starea noastră.

Vremea se schimbă permanent însă cum praful nu este ridicat de la pământ de suflul vântului, totul este încremenit. Pictăm un tablou care ne infestează dar nu ne mişcă. Poate este doar liniştea de dinaintea furtunii sau poate statica tabloului este dată de căldura asta năucitoare de pe pânza umană.

Călătorie

Uneori nu ai nevoie de drum, nu vrei sfaturi , nu vrei exemple .Te-ai săturat de alţii , te-ai săturat de tine …te duci spre nicaieri în speranţa de a găsi ceva-ul care să te definească.. Lucrul pe care să ţi-l însuşeşti , . Asta vrei, de asta pleci …pleci din marea de lume spre marea singuratate . Nu ai nimci la tine , totul l-ai lăsat pe drum ori l-ai  dat altora . Ai rămas doar tu şi o filă de carte , o filă albă ce se scrie timid . Sub cerul cu stele tu mergi pribeag , descumpănit  , în căutarea cevaului ….I-ai abandonat pe cei dragi şi ai renunţat la gândul de a avea ceea ce îţi doresti.Îţi e ruşine să te mai întorci … Dar  călătoria se sfârşeşte , priveşte în faţa ta imensa mare de singuratate … intrii în ea , te scalzi , e rece  şi bună ..te pierzi , devii una cu marea , curge  şi  respiră prin tine ..dar starea nu stă mult, te loveşte o epavă a societaţii , a ajuns şi aici ..societatea…simţi mirosul greu de non-valoare iar singurul lucru pe care îl poţi face este să iesi din apă ..
Ai fost izgonit şi din acest loc , de lucrul pe care îl deteşti cel mai tare …te cuprinde disperarea şi o dorinţă nebună de a te evapora ..Dar nu poţi, eşti prizonierul trupului…După ani în care ţi-ai plâns toată neputinţa , un curcubeu apare , porneşte din sufletul tău şi se termină în altă parte a lumii ….Se termina în inima cuiva…
Se mai merită încă o călătorie ?

Copywriting- preturi si recomandari

M-am intrebat de multe ori oare care este cheia succesului in mediul online?  Sa zicem ca imi fac un magazin online, vreau sa am un magazin dedicat pisicilor. Da, ca tot am un motan simpatic care ma supravegheaza in timp ce scriu, ba mai mult se urca pe birou si pune blajin capul pe mana mea ca sa nu mai pot misca mouse-ul. Dupa multe cercetari, am ajuns la concluzia pe care o scriu si o impartasesc cu voi in acest moment. Sa zicem ca am un design atragator, dar poate fi asta de ajuns? Se pare ca nu, continutul este cel care iti aduce banii. Si ce faci in cazul in care nu esti pregatit sa scrii si nu stii cum sa iti prezinti produsele? Cuvintele sunt cele care vand, in cazul in care nu ma pricep la asta merita sa investesc pentru ca afacerea mea sa ajunga acolo unde mi-am dorit mereu. Cea mai buna solutie pe care o vad in acest caz este sa consult preturile unui copywriter, ca apoi sa ma pot decide in privinta unui colaborator. Astfel, economisesc timp si imi pot canaliza energia pe ceva la care ma pricep sa fac. Mi se pare interesanta meseria de copywriter si ii apreciez pe acesti oameni, ma surpind prin felul in care isi pun imaginatia la incercare, realizeaza proiecte si reusesc sa vanda, sa impresioneze emotional vizitatorul. La ora actula se gasesc cu usurinta destule servicii de copywiting sau de content writing, cu o privire prin portoliul acestora, voi gasi cu siguranta cel mai potrivit colaborator de copy pentru site-ul meu.

Voi imi puteti recomanda un copywriter bun?

Loneliness.

Singuratatea te invata ce inseamna cuvantul “IMPREUNA”… pe mine m-a invatat sa apreciez mai mult clipele frumoase…numai ca, apreciez clipele frumoase din trecut si nicidecum nu ma implic in trairi noi… Nu ma lasa sufletul…
Amintirile te tin in viata, gandurile te omoara… Corect! Ma hranesc cu amintiri…si gandurile negre ma imping catre gesturi disperate…Ciudat cum intervine lasitatea…
Desi tu m-ai invatat ca ce spun altii nu conteaza , de data asta,pentru tine a contat ! Si-ai apelcat urechea in stanga si in dreapta… Deoarece ai ochii deschisi crezi ca vezi?! Iti raspund tot eu… Nu vezi! Privesti prin mine ca printr-un geam… Nu-ti perturb vederea… Sunt aproape invizibila…
N-am incetat sa tin la tine, sa sper la “noi”…am incetat sa o arat! 

Gettin` worst…

Cruda-i realitatea! Azi am invatat ca oricat mi-ar pasa mie…altora s-ar putea sa nu le pese! Azi,m-am uimit inca o data! E incredibil cum poti spune ca te cunosti pe tine insuti…si defapt ajungi sa ramai socat de propriile-ti fapte… E de-a dreptul bizar cum in anumite situatii, ratiunea ti-o ia razna si nu te mai poti controla! Nu sunt genul de fata care inca se joaca cu papusile,sau, care nu inchide macar o portiera de frica sa nu-si rupa o unghie… dar…in situatii critice, ma dezlantui ca o furtuna…si fac ca toti dracii! Abia dupa ce imi descarc toti nervii,realizez ce am facut…si nu sunt chiar mandra de mine! Culmea e ca aceste reactii le provoaca o singura persoana…cel putin pana acum,n-am reactionat asa decat la provocarile unei singure persoane! Ajung sa ma tem de mine insumi si, asta e grav! Pur si simplu nu ma pot controla! Am un caracter dur,ce-i drept! Sunt recalcitranta, dar pana acum ceva timp, eram genul ce strangea din dinti…iar problemele se adunau… si cand explodam…explodam in lacrimi! Azi,nu! Azi lovesc tot ce-mi iese in cale…fie o persoana, fie un obiect… Mi-am decolorat ochii de la atatea lacrimi…

Secolul 21 = Secolul masinilor

Secolul 21 este un secol al masinilor si al masinariilor si asta o demonstreaza numarul mare de masini si masinarii ce se afla pe toata suprafata Terrei. Masinile sunt cele mai utilizate si cele mai complexe lucruri inventate de om. O masina nu este foarte scumpa daca o aduci din afara Romaniei cum ar fi de exemplu din Germania sau Italia. Costurile mari sunt pe tractarile auto care costa foarte mult in afara tarii. In tara noastra sunt foarte multe firme de tractari auto si multe avand un sediu general in Bucuresti. Dar firmele de tractari auto nu sunt doar pentru a aduce o masina din afara sau sa o transporti dintr-o localitate in alta prin tara ci acestea mai sunt folosite si ca:
- Transportarea unei masini care fusese intr-un accident
- Ridicarea unor masini parcate ilegal, aici sunt in parteneriat cu Politia romana
- Transportarea unei masini ce nu mai functioneaza pana la un service apropiat

Aceste firme sunt foarte multe si pretul lor nu este unul foarte mare ci variaza in tara intre 100-250 ron+ 1,5ron/km in afara localitatii. Multe masini se strica si daca nu ai cum sa pleci de acolo trebuie neaparat sa suni pe cineva si multi oameni apeleaza la aceste firme de tractari auto Bucuresti daca acestia sunt din Bucuresti sau la alte firme din localitatea din care provin acestia. Aceste firme au si pe internet pagini in care isi prezinta ofertele, si sunt foarte interesante din cate am vazut si eu.

Turcoaz

Salvari turcoaz brodati cu fir de aur, coloane serpuitoare si lucioase-turcoaz, pardoseli in sah, alb cu turcoaz, inelul sultanului cu turcoaze si rubine, fistic, ciubuc, halva, rahat, opium fumat in pipe de turcoaz, stafide, rodii, fructul pasiunii, sabii incovoiate cu minerele incrustate cu turcoaze, covoare persane cu franjuri turcoaz, o mie si una de margele din turcoaz insirate pe un fir.

Turcul isi intinsese carpetele in fata pravaliei si tragea pisicher din narghilea privind atent la cei citiva gura-casca adunati sa-i admire marfa. Din pacate, se dusese vremea cind Rapirile din Serai se vindeau ca piinea calda. Ce vremuri! Veneau marinarii glont la pravalia lui si luau cite puteau duce. Cica scoteau o gramada de bani pe ele la ei acasa. Apoi a urmat moda animalelor. Pisicute, camile, lei fiorosi, dalmatieni, pui de-o zi, iguane si alte aratari faceau deliciul clientilor. S-au fumat si astea. Pina cu citeva luni in urma reusise sa mai invioreze afacerea cu reproduceri dupa Dali. Asa grosolane cum erau, atrageau precum mierea mustele amatori de kitsch de pretutindeni. Mai ales aia cu ceasurile curgatoare mergea ca focul. Ar fi mers, poate si acum, dar la tesatoria care i le furniza avusese loc o reorganizare a activitatii si incepusera sa produca scrumiere si ibrice din arama smaltuita. Cine naiba sa cumpere asa ceva? Musterii lui, in nici un caz. Asa ca ramasese doar cu citeva carpete vechi, vreo duzina, pe care nu se mai inghesuia nimeni sa le cumpere. Clientii lui traditionali plecasera dezamagiti catre alte pravalii dupa ce ii dadusera o vreme tircoale, doar-doar or gasi marfa de calitate. Dar marfa, ioc. Negustorul isi dadea seama ca afacerea lui era pe butuci, dar mai avea o carpeta pe care tinea mortis s-o vinda. Se deosebea de toate celelalte, si poate din aceasta cauza n-o luase nimeni. Ca desen, nu era cine stie ce iesita din comun. O cadina cu inel in buric, canafi pe solduri si val pe fata se unduia provocator in fata unui pasa mustacios, tacticos, imbracat cu caftan, asezat pe divan. O scena banala, care se gasea pe alte citeva mii de carpete. Culorile erau insa deosebite. Sau, mai bine zis, era o singura culoare si doar citeva nuante foarte apropiate, atit cit sa se poata distinge desenul. Totul era turcoaz, o culoare aproape neverosimila pentru o carpeta. Turcul chiar se gindise odata cum s-ar putea asorta cu zugraveala unei camere si nu gasise nici un raspuns satisfacator. Dar mai mirat era ca totusi nimeni nu intrebase niciodata nimic despre ea, nici macar cit costa. Statea atirnata in spatele lui, parca de-o eternitate. Cind veni ora inchiderii, cadina investmintata in turcoaz inchise usa pravaliei si il intreba sfios: mai vrei putin ceai? Iar el isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si mormai asa, mai mult pentru el: aferim.