Blocul-o casa mai mare

Am fost in vizita la o prietena, care locuieste cu chirie intr-un apartament nou din Bucuresti. Cu nimic nu se compara confortul si spatiul locuintei sale. E mare, luminos, intr-o zona rezidentiala si cu toate nebuniile puse la punct. Recunosc, mi-a placut la nebunie.

Dar, ce sa vezi. Nu puteai sa faci un pas, ca te auzeau vecinii. Te uitai la tv, stia toata lumea la ce te uiti; te duceai la baie, stia toata lumea ce faci; faceai o treaba cu sotia, auzea toata lumea ce faci. Oricum te invarteai, nu scapai neauzit. Deja, de la impresionata, am devenit oripilata. Si-n stanga, si-n dreapta, si sus, si jos auzeai absolut tot, asa cum si ei auzeau de la tine. Nu vreau sa imi imaginez cum reactioneaza blocul ala la un cutremur mai mare. Nici nu te gandesti prea mult. Sari direct pe geam, ca la lift n-ai nicio sansa. Nu reusesc sa-mi dau seama ce a fost in mintea  constructorilor cand au hotarat sa ridice o astfel de cladire. E o porcarie! Zici ca stai intr-o cutie de chibrituri:)). Acolo nu mai ai nevoie de barfitoarea scarii. Toti sunt familiarizati cu discutiile celorlalti, fara sa-si doreasca macar. Oricum, este sub orice critica. Eu, in orice caz, am zis ca nu mai trec pe acolo decat in cazuti urgente.