Facere de bine, f....re de mama

Mai, nu stiu ce inteleg unii prin facere de bine, dar eu cu siguranta o sa ma gandesc de cinspe mii de ori inainte de a mai face ceva. De fiecare data cand am vrut sa fac bine, mi-am luat-o in cap rau de tot. Nu inteleg de ce, dar lumea asta devine din ce in ce mai perversa. Ajuti omul in momentele lui cele mai grele si apoi se face ca nici nu te cunoaste. La urma urmei de ce sa ma mai mire? Asa-s oamenii, nerecunoscatori.

Stai si le intinzi un umar pe care sa planga, ii consiliezi cu orele, ii sfatuiesti, ii ajuti in toate felurile si la sfarsit tot tu cazi de prost, ca omul oricum isi vede de viata lui. Nu de multe ori am patit sa-mi pierd ore intregi din viata ajutandu-i pe altii si, cu ce m-am ales? N-am pretentii sa-mi intoarca ceea ce fac, pentru ca niciodata nu ajut cu gandul asta. Dar, macar sa salute cand ma vede. Mi-ar demonstra ca mai are totusi o urma de bun simt si educatie.

Eu sunt convinsa ca multi au patit-o in viata si multi s-au lecuit acum. E de-ajuns sa incerci o data si nu iti mai trebuie. Ideea e, ca altruistii de noi, nu ne putem abtine si cand prindem ocazia profitam de ea. Asa sunt oamenii la urma urmei. Niste binefacatori innascuti care nu pot rezista unei astfel de tentatii. Sugestia mea, este sa cantariti momentul foarte bine si sa decideti daca merita cu adevarat. Altfel, riscati sa ramaneti cu un gust amar, nu cu un sentiment de implinire.

No comments:

Post a Comment