Mecanismul

Nesansa lui Ion Cobzaru de a se naste intr-o familie de oameni saraci lipiti pamintului, il facuse de mic copil nefrecventabil. Pe de alta parte, conditia sa umila, nu-i permisese exercitiul acesta nici mai tirziu, cind avea sa inteleaga adevaratele rosturi ale vietii. La inceput crezuse ca poate razbi prin cinste si munca, dar descoperi repede ca relatiile personale primeaza in fata principiilor. Mai tirziu descoperi ca relatiiile trebuiau facute din timp, intretinute, si, mai ales, frecventate.

Ca sa reusesti, asadar, era necesar sa fii de-al casei, de-al grupului, nu un neica nimeni, aparut din neant. Grupul, cercul relational, era format, de obicei, din oameni care se aseamanau sau aveau dorinta de a deveni asemanatori, care se cunosteau intre ei si aveau incredere unii in altii. Ori el se situase, din start, in afara, nu se atasase de nimeni, ba chiar se casatorise cu o femeie de aceeasi conditie, nu aspirase mai sus, la una cu relatii si bani, inregistrind esec dupa esec in tot ce dorise sa faca. Batuse pasul pe loc toata viata, trezindu-se la virsta senectutii la fel de sarac ca si in tinerete, continuind, implacabil, traditia familiei. - Daca miine as lua-o de la inceput, ii placea sa se destainuie seara, la un pahar, n-as mai repeta greselile facute, nu, pentru nimic in lume, as invata sa mint, sa fur, sa insel, sa profit de tot ce mi se ofera, la maxim!

Cu cinstea nu ajungi nicaieri. Nu te alegi cu nimic! Cite vreun betiv hitru il lua peste picior. - Dar astia, de-i aresteaza pe capete, cu ce se aleg? - Sa nu crezi ca pierd ceva! Stau citeva zile sau ani la racoare, dar ramin cu banii, cu agoniseala! - Le cam iese agoniseala pe nas! - Pe dracu`! Sunt toti o apa si-un pamint! O fac de ochii lumii! Cind ai bani si relatii, traiesti bine oriunde ai fi! Chiar si in puscarie!